Referendumul anticianură - un eşec total

• Amalia BABICI MAN

De luni întregi, în viaţa politică băimăreană se discută despre poluarea cu cianură. Municipiul Baia Mare a primit inclusiv vizita ministrului Mediului, Laszlo Borbely, care a plecat la fel cum a venit: fără să emită un ordin pentru stoparea poluării.

A vizitat societatea Romaltyn Mining, a făcut o oprire la societatea Romplumb din cartierul Ferneziu, a afirmat, diplomatic, că va face cercetări... şi s-a întors în Bucureşti, uitând de poluarea din municipiul nostru.

Bătălie parlamentară... pentru oprirea cianurării în Baia Mare

Senatori şi deputaţi maramureşeni au pornit o adevărată campanie împotriva poluării cu cianuri în Baia Mare. Bătălia aprigă s-a disputat în şedinţele Consiliului Municipal, ale Consiliului Judeţean, în dezbateri în Parlament. Nu au lipsit nici comunicatele de presă, declaraţiile politice, petiţiile lansate pe toate căile mediatice. În luna aprilie 2010, Parlamentul European (PE) a emis o directivă care propune interzicerea folosirii tehnologiilor pe bază de cianură, începând cu anul 2011. Deşi iniţiativa a aparţinut unui reprezentant al UDMR, social-democraţii au ţinut să menţioneze implicarea europarlamentarilor PSD din România în această decizie. Partidele politice judeţene şi parlamentarii maramureşeni şi-au arogat, în mai mică sau mai mare măsură, aportul la oprirea cianurii în Baia Mare.

Referendumul stabilit de consilierii municipali

După ce Consiliul Judeţean (CJ) Maramureş s-a spălat pe mâini de această problemă, afirmând că decizia trebuie să aparţină primarului sau Consiliului Local (CL) Baia Mare, grupul liberal din CL a propus un proiect de hotărâre pentru iniţierea unui referendum împotriva utilizării tehnologiilor pe bază de cianură şi plumb în municipiul reşedinţă de judeţ. Proiectul a fost votat de toţi cei 23 de consilieri locali, nouă de la PNL, şase de la PDL, cinci PSD şi trei de la UDMR. Pentru ca proiectul să treacă, ar fi fost suficient votul majorităţii simple a consilierilor, astfel că aripa liberală, împreună cu cei de la UDMR, şi-a arogat meritul de a iniţia referendumul din 25 iulie. După ce proiectul de hotărâre a fost validat, iar data iniţială a fost stabilită pentru 1 august 2010, PNL Baia Mare a propus partidelor politice semnarea unui memorandum de susţinere a referendumului.

300.000 de lei luaţi din banii contribuabililor

Fiind o hotărâre a Consiliului Muncipal, organizarea referendumului şi cheltuielile aferente acestui vot au fost suportate din bugetul local, din banii contribuabililor băimăreni. Mariana Pop, consilier local PDL, a propus, în şedinţa Consiliului Local din 21 iunie 2010, să fie reduse cheltuielile de organizare a referendumului. Ideea consilierului municipal a fost aceea de a fi remuneraţi doar preşedinţii secţiilor de vot, nu şi membrii. Propunerea nu a fost însă concretizată. Mai mult, aleşii locali au aprobat 300.000 de lei pentru organizarea referendumului şi tipărirea buletinelor de vot, însă nu au fost dispuşi să aloce bani pentru mediatizarea acestui eveniment.
În cadrul unei conferinţe de presă organizată zilele trecute, consilierul local PSD, Dumitru Matei, a afirmat că a propus colegilor din Consiliul Municipal alocarea sumei de 300.000 de lei doar pentru mediatizarea evenimentului.
"Au alocat doar 15.000 de euro, din care 10.000 de euro au fost pentru promovare prin tipărirea de fluturaşi şi bannere şi doar 5.000 de euro pentru campania în media locală. Aceşti bani au fost prea puţini. Cu alte cuvinte, nu au dorit să mediatizeze referendumul", a fost de părere consilierul PSD Baia Mare.
Se accentuează astfel convingerea că acest referendum nu a avut o miză socială, ci una politică. Deşi politicienii locului au vorbit mereu de sănătatea precară a băimărenilor şi poluarea existentă în municipiu, când a fost nevoie de alocarea de fonduri pentru a explica cetăţenilor ce se întâmplă în 25 iulie, declaraţiile politice au încetat.

25 iulie - ziua unui fiasco total pentru campania împotriva poluării

Ziua de 25 iulie, propusă pentru desfăşurarea referendumului, a fost prost aleasă. În intervalul iulie - august, băimărenii (şi nu numai) se află în plină perioadă a concediilor. Mediatizarea aproape inexistentă, cumulată cu o zi stabilită pentru sfârşitul lunii iulie, a adus un fiasco total în lupta cu poluarea. Niciun băimărean nu-şi doreşte să fie poluat şi fiecare dintre alegătorii acestui municipiu vrea un aer curat pentru el şi ceilalţi locuitori din oraş. Pentru ca referendumul să fie validat, ar fi fost nevoie de prezenţa a 50% plus 1 dintre alegătorii cu drept de vot din Baia Mare, respectiv o prezenţă la urne de peste 60.000 de votanţi. Jocurile politice au fost mai mari decât interesul direct al cetăţenilor care locuiesc în acest oraş.

2,2% prezenţă de vot la 12.30

Biroul Electoral de Circumscripţie Electorală Baia Mare a comunicat, în 25 iulie, la ora 13.30, prezenţa la vot în municipiu, până în miezul zilei. S-a înregistrat cea mai slabă prezenţă de până acum, astfel că la ora 12.30 votaseră 2.784 de băimăreni din cei 124.960 aflaţi pe listele electorare, ceea ce a reprezentat 2,2%. Cele mai multe persoane şi-au exprimat opţiunea de vot, până la acea oră, la Secţia de votare Nr. 2, fiind înregistraţi 106 alegători, iar cele mai puţine la Liceul cu Program Sportiv Nr. 66, unde se prezentaseră 12 băimăreni cu drept de vot. Prezenţa a rămas scăzută până la sfârşitul zilei.