Dictatura mucoşilor

• Răzvan Ioan BOANCHIŞ

Sinuciderea Mădălinei Manole izbeşte cum nu se poate mai rău noua generaţie de liceeni trepanaţi. Talentata interpretă a avut fani în timpul vieţii. Tare mi-e teamă să nu facă prozeliţi după moarte! Părinţii de azi sunt şantajaţii de serviciu ai societăţii româneşti. Dacă nu-ţi laşi liceanul la parada gay sau nu-i dai bani de biluţe, rişti să-l admiri la televizor, pupând asfaltul, după ce a sărit pe geam.

Reuşitele mlădiţe vor să-l imite pe Aurel Vlaicu, la Binţinţi, aşa că prima grijă a unei familii cu plod la şcoală ar trebui să fie procurarea unor termopane prevăzute cu gratii. Taţii de fete sunt terorizaţi (unora le şi convine) să n-apară un Mercedes la poartă şi să le răpească graţiile, iar ăia care au băieţi se bucură dacă-i văd obezi sau alcoolici. Îşi spun că au scăpat ieftin, fiindcă putea să bată drogul la uşă. Generaţiile anterioare, care ieşeau la muncă patriotică să măture parcurile, se uită la urmaşii lor cum îşi bagă cercei în buric, în sprâncene şi în nas. Slăbuţ, dacă nu-ţi înfigi un piercieng şi-n limbă, n-ai făcut nimic! Modele au unde să găsească, deoarece internetul, tovarăşul lor virtual, după ce le face lecţiile, îi ajută cu tot ceea ce presupune o desfrânare de calitate. Dacă vrei să te respecte micuţii, adică să nu se identifice cu Statuia Aviatorilor şi să nu sară de la etajul 10, atunci ai datoria să te vâri în lumea lor. Îţi sfătuieşti fiul să meargă pe ecstasy, nu pe heroină, iar pe fiică o înveţi să aleagă modelul "pisic", atunci când vrea să posteze pe internet imagini cu ciuful ei pubian tuns în răspăr.