Lumea modificată de la Mamaia

• Răzvan Ioan BOANCHIŞ

Din motive precum distanţa, şoselele subdezvoltate, agonia CFR, criza, multor ardeleni le e din ce în ce mai greu să ajungă la mare. Le garantez că n-au pierdut nimic. Voi relata, mai jos, câteva impresii culese din ceea ce numim "Perla Litoralului românesc" - Mamaia. Plaja din Mamaia este o proiecţie a ticăloşiei româneşti.

În prima ei jumătate, de la hotel Parc până la Cazino, se bronzează amărăştenii. Oamenii stau pe cearşaf, beau bere la PET, cumpărată din Constanţa şi încălzită în troleibuz, mănâncă brânză şi roşii aduse de acasă. De la sediul Radio Vacanţei încolo (ici, Radio Vacance, here is Radio Hollydays, gavarit Radiostanţia odîh - mi-e greu să recunosc, dar exista frumuseţe şi pe vremea lui Ceauşescu) se dezvoltă o lume modificată şi ostentativă. Şezlonguri, cocktailuri cu umbreluţă, zeci de mii de euro băgaţi numai în ochelarii de soare, papuci cu cristale, şorturi şi tricouri care poartă semnături ale modiştilor celebri, de zici că-s tablouri. Toţi încearcă să pară ceea ce nu vor fi niciodată şi fiecare foloseşte Marea Neagră ca pe un pretext. Ei sunt acolo ca să se laude cu Mediterana şi cu oceanele. Discuţiile sună cam aşa: "Dragă, Mamaia e un rahat, io şi Gelu am venit aici în uichendul ăsta fiindcă nu am avut timp să mergem la Nisa". Răspuns: "Aşa e, mă şi enervează să vin în ţărănia asta cu rochiţa mea Kenzo". Plaja Mamaiei s-a transformat într-o curte a liceului, unde, în prima zi de după vacanţă, ne strângeam ca să ne dăm mari. La 17-18 ani, însă, ne stătea bine.